Ultimul mesager

„Îmi pare rău, sunt ocupat. Nu am timp!” Acesta este unul dintre cele mai comune răspunsuri pe care le auzim în ziua de azi și este cu siguranță adevărat.

 

Timpul este o resursă limitată și avem tot dreptul să fim precauți unde îl petrecem, deoarece nu este rambursabil! Valorăm timpul doar când știm că se termină. Ultimele cinci ore înainte de un termen limită sunt adesea mai productive decât ultimele cinci săptămâni! Deoarece timpul este prețios, trebuie să știți de ce ar trebui să vă deranjați chiar și citind această broșură.

 

Aici este aici punctul cel mai important al problemei. De-a lungul istoriei omenirii, Dumnezeu a trimis mesageri să ne călăuzească. Dar acum, acest aspect s-a încheiat. Nu mai sunt mesageri. Ultimul a venit deja și nu va mai exista nici unul după el. Sfârșitul este cu adevărat aproape. Deci trebuie să decideți dacă doriți să luați acest mesaj în serios, deoarece el va decide unde veți petrece veșnicia.

 

Nu este despre credința oarbă. De fapt, acest mesager a venit cu dovezi clare pentru a-și susține afirmațiile. În următoarele câteva minute, veți învăța ceva important despre un bărbat numit Muhammad ﷺ.

El ﷺ a afirmat că a fost ultimul mesager al lui Dumnezeu. Da, aceasta este o afirmație măreață, însă există o formulă pe care o putem aplica pentru a vedea dacă ea este adevărată. Dacă înlăturăm prejudecățile și privim obiectiv viața sa, atunci avem în fața noastră trei posibilități:

– El era un mincinos

 

– El era indus in eroare

 

– El spunea adevărul.

 

De fapt, acest principiu poate fi aplicat oricărei persoane care face o afirmație despre orice! Vom examina afirmația lui Muhammad, folosind această formulă.

 

A fost el un mincinos?

 

O scurtă trecere în istoria riguros înregistrată a vieții lui Muhammad ﷺdezvăluie informații considerabile care arată integritatea persoanei sale. S-a născut în orașul Mecca într-un trib respectat, Bani Hașim, care era însărcinat cu protejarea casei sacre, Kaaba. Din această cauză, Muhammad ﷺ era bine cunoscut. Societatea arabă păgână era extrem de tribală.

 

În ciuda acestui fapt, toți meccanii aveau încredere în Muhammad ﷺ. Ba chiar i-au acordat titlul „Al Ameen”, însemnând „Cel demn de încredere”. El ﷺ a fost renumit pentru onestitatea sa desăvârșită în afaceri și relațiile sale cu oamenii în general și, de asemenea, pentru ajutorarea săracilor, orfanilor, văduvelor, a bătrânilor și a celor asupriți.

Arabia nu era doar o societate tribală, ci monoteismul avraamic original decăzuse drastic, prin idolatrie și superstiții. Adorarea idolilor devenise mijlocul de susținere a structurii economice, sociale și politice. În jurul vârstei de 40 de ani, Muhammad ﷺ a început să învețe pe oameni că acești idoli, și practicile superstițioase care îi însoțeau, erau false și că aceia care credeau în ele vor fi condamnați la pedeapsă veșnică pentru fărădelegile lor împotriva unicității singurului Dumnezeu adevărat.

 

El ﷺ era foarte direct în critica față de religia lor falsă. Acum pune-ți întrebarea. De ce ar fi făcut acest lucru dacă era mincinos? Oamenii care mint o fac pentru a evita vreun neajuns sau pentru a câștiga un beneficiu. Cum se potrivesc acțiunile lui Muhammad ﷺ cu acel lucru? Păgânii își luau, de fapt, religia foarte în serios, căci o asociau cu strămoșii lor și erau mândri să le calce pe urme. Cu toate acestea, Muhammad ﷺ le-a spus că ei și strămoșii lor (inclusiv ai lui) au fost rău călăuziți și ignoranți.

 

Într-un timp scurt, Muhammad ﷺ a trecut de la a fi o figură respectabilă la a fi urât și a i se arăta o opoziție puternică din partea elitei conducătoare meccană. La început au încercat să-l mituiască. I-au oferit bani, femei, chiar și domnia, doar pentru ca el ﷺ să-și compromită mesajul. Când acest lucru a eșuat, l-au atacat, l-au insultat și l-au bătut și chiar au complotat să-l omoare. Dar, în loc să renunțe la  mesaj, el ﷺ a devenit mai vehement și i-a condamnat și mai mult.

 

Urmașii lui au fost puțini, însă și ei au suferit persecuție și au fost nevoiți să fugă în altă țară. În cele din urmă chiar el ﷺ însuși a trebuit să-și părăsească casa și să caute adăpost în alt oraș. Dacă era un mincinos și un șarlatan care dorea să obțină ceva de la oameni, atunci, după cum știe fiecare politician, ar fi trebuit să se fi jucat în capriciile și poftele oamenilor în loc să-i provoace față în față.

 

De ce nu le-a acceptat propunerea de compromis și să ia puterea și bogățiile ce i-au fost oferite? Se poate aduce argumentul că motivul lui Muhammad ﷺ de a minți nu a fost pentru „aici și acum” ci pentru că a dorit să creeze o moștenire și să fie recunoscut mult timp după moartea lui! Un proiect al vanității extinse, dacă vrei. Cineva ar putea să facă o astfel de acuzație numai în retrospectivă. La vremea respectivă, dintr-o perspectivă pur materială, Muhammad ﷺ nu avea prea multe șanse de succes.

 

Faptul că a avut succes nu este, în esența sa, cu nimic mai prejos de un miracol. Mai mult, Muhammad ﷺ era extrem de modest în privința propriei persoane. El ﷺ a atribuit întotdeauna succesul lui Dumnezeu. S-a îmbrăcat și a trăit printre oameni ca unul dintre ei și, în ciuda capacității sale de a dobândi mari bogății, el ﷺ și familia sa au trăit cea mai simplă viață. Dacă faima era obiectivul lui Muhammad ﷺ, ar fi putut afirma că este un mesager de la Dumnezeu și, în același timp, să le fi permis oamenilor să-și adore idolii.

 

Păgânii credeau, de fapt, într-un Dumnezeu Creator Suprem si nevăzut și chiar își considerau idolii ca fiind mijlocitori în fața lui Dumnezeu. Chemarea la monoteismul strict nu era necesară ca și cale spre faimă și putere. De fapt, Muhammad ﷺ i-a avertizat pe oameni să nu-l laude pe el ﷺ  excesiv.

„Nu exagerați lăudându-mă așa cum l-au lăudat creștinii pe fiul Mariei [Iisus (Pacea fie asupra sa)], deoarece eu sunt doar un slujitor. Așadar numiți-mă robul și mesagerul lui Dumnezeu.” [1]

 

și obișnuia să se roage, spunând:

 

„O Allah! Nu face din mormântul meu un lucru ce este adorat…” [2]

 

Montgomery Watt, regretat profesor emerit în limba arabă și studii islamice, explică, în cartea sa Muhammad ﷺ în Mecca:

 

„Disponibilitatea lui de a fi supus persecuției pentru credința sa, caracterul moral deosebit al oamenilor care credeau în el și îl priveau ca pe un lider, precum și măreția realizării sale cele mai importante – toate argumentează integritatea sa fundamentală. A presupune că Muhammad a fost un impostor creează mai multe probleme decât rezolvă.” [3]

 

În loc să-și dorească o creștere în privința vieții lumești sau a cultului propriei persoane în viitor, Muhammad ﷺ nu a avut nimic de câștigat, rămânând ferm în privința mesajul său – ceva pentru care a avut mult de suferit. Există bineînțeles o altă explicație posibilă. El este indus în eroare sau este nebun. El ﷺ a crezut cu adevărat sau și-a impus să creadă că el primea revelația de la Dumnezeu. Poate aceasta ar fi explicație devoțiunii lui sincere și depline pentru a-și propovădui mesajul, în ciuda opoziției consistente și persistente. Problema aici este că faptele nu susțin nici această presupunere.

 

A fost el ﷺ indus in eroare?

 

Oamenii nebuni și deliranți în general au dificultatea de a distinge între ceea ce este real și ceea ce este fals. Ei sunt dispuși să folosească orice dovadă care pare să susțină afirmațiile lor. Un eveniment important, care demonstrează că profetul ﷺ a rămas rațional și onest, a avut loc după moartea tragică a fiului său, Ibrahim.

 

Ibrahim a murit după o boală scurtă iar după ce a fost îngropat a avut loc o eclipsă de soare. Unii musulmani au afirmat că acest fenomen ar fi un „miracol” și au început să răspândească această idee.

 

S-a spus că soarele a eclipsat, fiind supărat din cauza morții lui Ibrahim. La auzirea acestor vorbe, Muhammad ﷺ a răspuns:

 

„Soarele și Luna sunt semne de la Dumnezeu. Eclipsele lor nu au loc din cauza morții unui om sau a nașterii unui om.. Atunci când vedeți o eclipsă amintiți-vă de Dumnezeu și rugați-vă Lui.” [4]

 

O persoană nebună sau delirantă ar fi fost de acord cu oamenii, în special datorită faptului că aceasta era o credință obișnuită la vremea respectivă:

 

„Vedeți! Aceasta este dovada că sunt profet, chiar și Soarele și Luna răspund întristării mele!”

 

Chiar și în ziua de azi cu cunoștințele științifice astronomice, mulți oameni ar fi convinși de aceasta. Acesta ar fi fost cazul dacă el ﷺ ar fi fost un mincinos încercând să înșele oamenii. Cu toate acestea, departe de a fi amăgitor și a-și insufla propriul ego, Muhammad ﷺ s-a concentrat în permanență pe întoarcerea inimilor oamenilor înapoi la Dumnezeu.

 

Nebunia este, de asemenea, caracterizată de oameni care vorbesc și se comportă irațional și incoerent. Pot să afirme ceva într-o zi și apoi a doua zi să aibă o atitudine complet diferită. Ceea ce a fost clar de la începutul profeției lui a fost coerența mesajului lui Muhammad ﷺ timp de peste 20 de ani.

 

A început și a continuat cu o chemare clară și deschisă la adorarea doar a Unui Singur Creator și a atras atenția oamenilor asupra pozițiile lor ilogice în adorarea idolilor creați cu propriile lor mâini, care nu puteau nici să-i ajute și nici să le facă rău. Fapul că Muhammad ﷺ a fost capabil să producă o schimbare atât de masivă și de lungă durată în practicile înrădăcinate foarte adânc în rândul poporului său ne arată că afirmațiile conform cărora el ar fi fost indus în eroare sau nebun sunt foarte greu de susținut.

 

De fapt, Islamul continuă până în ziua de azi să se îmbunătățească masiv și să afecteze viețile oamenilor. Chiar istoricii nemusulmani îl consideră pe Muhammad ﷺ ca fiind unul dintre cei mai influenți oameni ai tuturor timpurilor. Aceasta este datorită faptului că impactul învățăturilor sale nu este limitat doar la o sferă personală spirituală, ci ele pot fi aplicate unui spectru larg al existenței umane, incluzând economia, viața familiei, sistemul legal, regimul alimentar și igiena.

 

Cum și de unde a avut asemenea cunoștințe și înțelegere un om neștiutor de carte care a trăit în deșert? De fapt, cineva ar putea merge atât de departe și să spună că dacă învățăturile lui Muhammad ﷺ au fost un produs al iluziei, pe ce bază putem numi pe oricine sănătos? Să luăm ca exemplu felul în care a reușit cu succes să interzică de tot alcoolul. Aceasta este o sarcină cu adevărat formidabilă. Arabii din acea vreme erau băutori consacrați și chiar au scris poezii epice lăudând vinul.

 

Comparați eșecul complet al unei societăți moderne, bine informate și sofisticate din punct de vedere tehnologic, precum SUA, de a aplica interdicția alcoolului! Abordarea lui Muhammad ﷺ a fost deliberată și atentă. A avut în vedere natura umană și atașamentul față obiceiurile ce dau dependență. El ﷺ i-a îndepărtat treptat de el, dezvoltânu-le un simț al marilor neajunsuri și păcate catre care ii conduce, apoi făcându-i să se delase treptat, sfârșind în cele din urmă într-o interdicție absolută.

 

Atunci când versetele Coranului au fost pronunțate, interzicând băutura, oamenii care beau și-au vărsat vinul, l-au scuipat și l-au răsturnat pe străzi, transformându-l în râuri de alcool aruncat. În plus, acest lucru a fost făcut voluntar, fără a fi nevoie de polițiști!

 

Un alt indiciu al echilibrului lui Muhammad ﷺ a fost abordarea pe care a adoptat-o în negocierile cu inamicii săi.

Poate unul dintre cele mai înverșunate exemple a fost tratatul lui Hudaibiyah. Cei care îl urmau erau porniseră să facă pelerinajul la Mecca. Păgânii au vrut să-i oprească. Musulmanii ar fi putut cu ușurință să meargă în Mecca și să o cucerească, dar, în schimb, Muhammad ﷺ a ales să negocieze un tratat! Coranul a numit-o o mare victorie. Mulți dintre adepții săi nu au putut înțelege acest lucru.

 

Unul dintre companionii săi apropiați chiar l-a abordat direct și a contestat decizia. Motivul a fost acela că termenii tratatului păreau foarte nefavorabili pentru musulmani. La un moment dat, în timpul negocierilor, în timp ce tratatul era formulat, păgânii au ridicularizat cerința lui de a avea titlul de „Muhammad, Profet al lui Dumnezeu” spunând: „dacă am fi crezut aceasta atunci nu ar mai fi nicio dispută între noi.”

 

Muhammad ﷺ i-a cerut scribului său să șteargă, pentru a fi în conformitate cu dorințele lor și să-l înlocuiască cu  „Muhammad – fiul lui Abdullah”. Când companionul și prietenul lui apropiat nu și-a putut face ca mâinile sale să șteargă acele cuvinte, Muhammad ﷺ a luat condeiul și a făcut-o cu mâna sa. Un astfel de comportament, atât de calm și de pragmatic, nu este consistent cu abordarea unei persoane nebune sau delirante.

 

Din nou, toate acestea ne împing către întrebarea: De unde a obținut Muhammad ﷺ o perspectivă atât de profundă a înțelepciunii și înțelegerii naturii umane? Cum a fost el capabil să aducă schimbări atât de îndelungate și profunde, nu numai asupra poporului său, ci și a lumii? Dacă nu era mincinos sau delirant, atunci ce era? Rămâne o ultimă posibilitate. Este singura care poate, cu adevărat, explica fenomenul extraordinar numit Muhammad ﷺ.

 

El spunea adevărul

 

Dacă chiar era un mesager al lui Dumnezeu care a primit revelația și îndrumarea Creatorului, acest lucru explică atât onestitatea lui desăvârșită, veridicitatea și dedicarea sa, fără compromisuri în transmiterea mesajului monoteismului, cât și perspectiva lui profundă față de natura umană și abilitatea de a îndruma și direcționa pozitiv poporul său și oameni de toate rasele și culturile, până în ziua de azi. Acest punct de vedere explică întru totul profunzimea perspectivei sociale, psihologice, teologice, legale, istorice și epistemologice din cadrul învățăturilor sale.

 

Profetul Muhammad ﷺ a fost trimis să repare relația dintre omenire și creatorul ei. El ﷺ a chemat oamenii să creadă doar în Dumnezeu. Un Singur Dumnezeu care nu se aseamănă creației Sale și este Perfect, Nevăzut, Atotputernic, Iubitor, Îndurător și Iertător. Există o ultimă dovadă pe care dorim să v-o prezentăm în această broșură pentru a susține afirmația sa cu privire la statutul său de profet al lui Dumnezeu, și aceasta este acuratețea prezicerilor sale în legătură cu evenimentele din viitor.

 

Există numeroase profeții autentice ale profetului Muhammad ﷺ, multe dintre ele fiind examinate în cartea Profețiile Interzise. Aici, dorim să vă oferim doar una, deoarece această profeție în particular s-a adeverit într-un mod atât de evident în vremurile recente.

 

 

Profeția despre beduinii arabi

 

Din mileniul trecut există două tipuri de arabi: locuitorii orașelor și „beduinii”. Primii constituie majoritatea și locuiesc în orașe antice precum Damasc, Cairo, Mecca, Sana și Bagdad. Beduinii, pe de altă parte, sunt nomazi. Ei călătoresc prin deșerturile vaste și sunt tot timpul în mișcare. Chiar și în perioada de aur a Islamului, atunci când arabii erau cei mai bogați și mai educați oameni de pe pământ, beduinii au rămas în același statut în care au fost timp de mii de ani: săraci, needucați și izolați de restul lumii.

 

În anii 1940, exploratorul englez Sir Wilfred Thesiger, a călătorit în aceste zone ale beduinilor și a documentat situația lor:

 

„Ascultând, m-am gândit încă o dată cât de precară era existența beduinilor. Stilul lor de viață i-a făcut în mod natural fataliști; foarte multe lucruri erau peste controlul lor. Le era imposibil să-și asigure strictul necesat pentru a doua zi, atunci când totul depindea de șansa căderii ploii, sau atunci când atacatorii, boala sau oricare lucru cu o șansa de unu la sută de a se intampla i-ar fi putut face oricând să piardă totul, sau să-și piardă viața. Făceau ce puteau, și niciun popor nu a fost mai încrezător în sine, iar dacă lucrurile nu mergeau bine, își acceptau soarta fără amărăciune și cu demnitate, ca fiind voința lui Dumnezeu.” [5]

 

Însă Muhammad ﷺ a prezis că acești beduini arabi din regiunea sa vor concura la un moment dat în construirea clădirilor înalte:

 

„Acum, spune-mi despre Ceasul din Urmă,” a spus bărbatul. Profetul ﷺ i-a răspuns: „Cel ce este întrebat nu știe mai mult decât cel ce întreabă.”

 

„Atunci spune-mi despre semnele lui”, a spus bărbatul. Profetul ﷺ i-a răspuns: „Vei vedea beduini desculți și dezbrăcați care concurează în construcția de clădiri înalte.” [6]

 

Aceasta este unul dintre cele mai cunoscute și autentice vorbe ale profetului Muhammad ﷺ.

 

Atunci când Muhammd ﷺ a fost întrebat de Ceasul din Urmă, însemnând apropierea ZIlei Judecății, observați răspunsul dat în detaliu: identificarea unei națiuni specifice, arabii beduini săraci ai regiunii respective.

 

Muhammad ﷺ ar fi putut juca cu ușurință la sigur folosind un limbaj mai general cum ar fi „veți vedea concurență în construirea clădirilor înalte…”, care bineînțeles ar fi fost îndeajuns de flexibil pentru a se potrivi oricărei persoane din lume.

 

În ziua de azi găsim în Peninsula Arabă că un grup anume de arabi, care erau păstori săraci de cămile și oi până la jumătatea secolului 20, concurează în construirea celor mai înalte clădiri. Cum a avut loc această schimbare aproape peste noapte? Cum au reușit unii dintre cei mai săraci oameni de pe pământ, care purtau haine peticite iar unii nici măcar nu își permiteau încălțăminte, să ajungă a fi dintre cele mai bogate națiuni de pe Pământ?

 

Un lanț de evenimente a făcut posibil acest lucru: căderea Imperiului Otoman (ce obișnuia să guverneze Peninsula Arabă), nașterea unei forme puritane a Islamului susținută de liderii beduini și îndepărtarea gardienilor orașului de origine Hașemită a moscheilor sacre din Mecca și Medina.

 

Încă un lucru a făcut posibilă această schimbare rapidă. Ceva în jurul căreia se învârte lumea modernă. Petrolul! Deșerturile beduinilor ce păreau goale îl aveau din abundență. Beduinii au trecut de la cămile la mașini Cadillac într-o singură generație! În ziua de azi, cea mai mare concentrație de clădiri înalte din lume se află în Peninsula Arabă, în mod specific în zonele în care au trăit beduinii. Burj Khalifa din Dubai este cea mai înaltă construcție făcută de om având 828 m înălțime.

La scurt timp după ce a fost finalizată clădirea, o familie rivală din Arabia Saudită a anunțat că vor construi o clădire mai înaltă (1000m) – Turnul Regatului – ei concurează literalmente unul cu celălalt pentru a vedea cine construiește cea mai mare clădire. Ce l-ar fi motivat pe Muhammad ﷺ să facă o astfel de prezicere?

 

Dacă ar fi fost să inventeze o astfel de profeție, ar fi avut mai mult sens să asocieze această profeție super puterilor vremii lui: Roma, Persia sau chiar China care (spre deosebire de arabi) aveau deja tendința de a construi clădiri și palate extravagante. Profetului Muhammad ﷺ nu i-a plăcut ca musulmanii să fie implicați în încercarea de a-și spori averea fără rost. Într-adevăr, deseori el ﷺ și-a avertizat poporul de pericolele avuției abundente și asupra corupției pe care aceasta o va răspândi asupra națiunii sale.

 

Ceea ce este și mai interesant este că lui nu i-a plăcut și nici nu a promovat construirea clădirilor! El ﷺ era un om simplu care trăia într-o casă simplă și a dorit ca și ceilalți musulmani să mențină acea simplitate. Aceasta este ceea ce i-a învățat pe oameni și felul în care trăit. Dacă voia „intenționat” ca profeția sa să devină adevărată, el ar fi încurajat arabii să construiască clădiri înalte și poate ar fi încercat chiar el să facă acel lucru! În mod evident, această profeție nu a fost o bănuială.

 

Muhammad ﷺ a știut unele taine ale viitorului pe care Dumnezeu i le-a arătat. El ﷺ a avertizat omenirea despre sfârșitul timpului. Ne aflăm în acele zile.

 

Nici unul dintre noi nu va trăi veșnic! Pentru noi toți, sfârșitul este aproape. Timpul este cu adevărat pe sfârșite.

 

Pregătirea

 

Un om l-a întrebat pe profet ﷺ despre Ziua Judecății.

 

„Când va veni Ceasul, O mesager al lui Allah?” Profetul ﷺ a spus: „Ce ai pregătit pentru el?” Omul a spus: „Nu am pregătit multe rugăciuni sau post sau acte de caritate, însă îl iubesc pe Dumnezeu și pe mesagerul Său.” Profetul ﷺ a spus: „Vei fi cu cei pe care îi iubești.” [7]

 

Ceea ce învățăm de aici este că dacă îl iubim pe Dumnezeu și pe ultimul său mesager vom fi salvați. Iubirea adevărată nu înseamnă doar credință, ci și fapte. Trebuie să încercăm să-l urmăm pe ultimul mesager pentru a obține salvarea.

 

„Ați avut voi în trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah și în Ziua de Apoi și îl pomenește pe Allah mereu.” [Nobilul Coran 33:21]

 

Această broșură nu are intenția de a fi un simplu exercițiu al intelectului. Dacă crezi că Muhammad ﷺ spunea adevărul, atunci mesajul cu care a venit a fost adevărat și ar trebui să-l îmbrățișezi cu toată inima ta și să găsești adevăratul scop în această viață și succesul în viața următoare.

 

„Spune: «[O, Profetule] Dacă îl iubiți pe Allah, urmați-mă și Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, Îndurător! [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!» ~ Spune: «Fiți cu supunere față de Allah și de Trimis, dar dacă întoarceți spatele, Allah nu-i iubește pe necredincioși!»” [Nobilul Coran 3:31-32]

Referințe:

[1] Relatat de Bukhari.

[2] Tahdheer al-Saajid min Ittikhaadh al-Quboor

Masaajid, p. 24-26.

[3] Watt, W. M. (1953) Muhammad at Mecca. Oxford:

Oxford University Press, p. 52.

[4] Relatat de Bukhari.

[5] Thesiger, Wilfred (2007), Nisip Arab, Penguin, Kindle Edition, Loc 3572.

[6] Relatat de Muslim.

[7] Relatat de Bukhari.