Iubirea de Dumnezeu

Oare ai reușit să înțelegi cu adevărat ce este iubirea? Hai sa aprofundam puțin.

Poate ca nu e atât de ușor să o definim. Un poet a spus cândva că, atunci când pui creionul pe hartie, cu intenția să scrii despre iubire, acesta se rupe-n două. Deoarece atunci când încercam să o definim, rareori găsim cel mai potrivite cuvinte. Cu greu vom reuși să exprimăm cu adevărat ceea ce este în adâncul inimii noastre. Acesta poate fi motivul pentru care asociem dragostea cu faptele și acțiunile cuiva, și nu doar cu vorbele sale

Ne îmbrățișăm, oferim cadouri celor dragi, împărțim pupici copiilor. Facem toate astea din iubire, acest sentiment colosal, unic și irezistibil. Iubim ceva sau pe cineva, pentru că ne oferă un sentiment de bine. Iubim oamenii pentru binele pe care-l aduc in viața noastra. Iubim oameni care au avut un impact asupra vieții noastre. Ne iubim părinții pentru binele cu care ne-au înconjurat de-a lungul vieții noastre. Ei ne-au oferit atenția lor, hrana cea de toate zilele și sprijinul lor necondiționat. În acest mod ei au creat fundamentul sentimentelor noastre de iubire si recunostinta.

Ca urmare , putem sa constatăm că, în mare parte, sentimentul de iubire își are originile într-un profund sentiment de recunoștință. Este acea stare pe care o simțim atunci cand dorim sa răspundem la fel și să întoarcem un favor. Alteori simțim iubire pentru persoane care chiar dacă nu au făcut nimic pentru noi, pur și simplu ne inspiră acest sentiment prin chiar natura lor.

Un exemplu este acela al figurilor celebre din istoria omenirii, a căror existență chiar dacă nu ne-a influențat în mod direct, ne impresionează datorită trăsăturilor lor de caracter excepționale, cum ar fi curajul, generozitatea sau creativitatea.

A-l iubi pe Dumnezeu

Din păcate, uneori putem să iubim pe cineva care nu ne mai iubește sau, nici măcar nu ne-a iubit vreodată în adevăratul sens al cuvântului.

Nu este o situație fericită, dimpotrivă este foarte dureroasă și distructivă pentru starea noastra de bine. Și totuși există o iubire cu adevărat deosebită, unică; aceasta este iubirea de Dumnezeu. Dumnezeu dorește de la noi să căutăm iubirea Lui, iar cei care pornesc în această călătorie, cu siguranță vor găsi iubire nesfârșită.

Faptul că Dumnezeu te iubește îl resimțim cu adevărat atunci când simțim nevoia să-L căutăm, faptul că citești aceste rânduri poate să însemne exact acest lucru. Unul din cele 99 de nume ale lui Dumnezeu este „Cel mai Iubitor “. El reprezintă sursa iubirii. Iubirea Sa este mai puternică decât orice iubire lumească.

Asta ar trebui să ne facă să tânjim după iubirea Sa, ca fiind cadoul suprem pe care cineva îl poate primi în acesta lume. Iubirea lui Dumnezeu reprezintă sursa echilibrului interior, a liniștii și păcii sufletești în această viața, și poarta spre fericirea eternă în Viața de Apoi.

„Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile.” [Nobilul Coran, 13:28]

Iubirea de Dumnezeu este superioară tuturor formelor de iubire, chiar și iubirii unei mame pentru copilul său. Iubirea maternă , necondiționată, izvorăște din natura interioară a unei mame, din necesitatea ei de a-și iubi propriul copil. Aceasta îi definește menirea, iar prin sacrificiile pe care le face pentru copilul ei, ea se simte implinita și mulțumită. Dar când vorbim de iubirea de Dumnezeu, trebuie să știm că Dumnezeu este o entitate independentă, perfectă și indestructibilă. El nu are nevoie de nimic, și iubirea Sa nu se bazează pe nicio nevoie sau dorință, fiind astfel forma cea mai pură de iubire.

Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dumnezeu este mai milostiv cu robii Săi decât o mamă față de copiii ei.”

Calea către iubire

Dumnezeu este cel mai iubitor și El dorește sa te învăluie cu o iubire speciala.

Dar, pentru a putea simți cu adevărat aceasta iubire și pentru ca ea să aibă înţeles pentru tine este nevoie ca tu să Îl iubești și să pornești calea ce te va conduce cu la Iubirea Sa. Iubirea se dovedește prin fapte, cineva care te iubește, ți-o va dovedi prin acțiunile sale. Dacă spui ca Îl iubești pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie sa fie singurul pe care-l adori. În islam, adorarea presupune sa Îl cunoști pe Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu, să-I dai ascultare și să fii supus numai Lui, iar faptele tale sa fie realizate numai de dragul Lui. În viața noastră de zi cu zi practic orice faptă poate să reprezinte un act de adorare a lui Dumnezeu, fie că este vorba de a-l slăvi pe Dumnezeu, dar și a fi bun cu părinții sau a famila, a contempla natura ce ne înconjoară, a da milostenie, a ține post, a zâmbi celuilalt, a căuta un tratament medical sau a nutri gânduri bune și pozitive despre Dumnezeu sau a ierta greșeli ale semenilor noștri. Toate acestea sunt considerate a fi acte de adorare, atunci când sunt făcute de dragul lui Dumnezeu.

„Domnul vostru este un Domn Unic. Nu este divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător. În facerea cerurilor și a pământului, în schimbarea nopții și zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce folosește oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a inviat pământul, după ce a fost mort, și a răspândit pe el vietățile, în schimbarea vânturilor și nourilor, supuși dintre cer și pământ sunt cu adevărat semne pentru niște oameni care pricep. Dar sunt printre oameni [și unii] care îi fac în afara de Allah semeni, pe care îi iubesc asemeni iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah.” [Nobilul Coram, 2:163-165]

Dacă vom conștientiza imensitatea generozitatii și milei lui Dumnezeu, vom deveni cu adevărat robi pe deplin recunoscători. Iar împreună cu recunoștința și mulțumirea, vine și iubirea, și pe masura ce ne apropiem de Dumnezeu, Dumnezeu de asemenea se apropie de noi. Atunci vom începe să simțim mila și iertarea Sa, vom începe să trăim cu adevărat iubirea Sa, căci atunci cand Îl pomenim, și El ne pomeneste pe noi. Astfel, robul își iubește Stapanul , iar Stăpânul își iubește robul.

Dumnezeu, slăvit fie numele Său, a spus: „Eu sunt așa cum robul Meu se așteaptă să fiu. Sunt cu el atunci cand mă pomenește. Dacă el Mă pomenește în sinea sa, și Eu îl pomenesc pe el în Sinea Mea, iar dacă Mă pomenește într-o adunare, și Eu îl voi pomeni într-o adunare mai măreață decât ea. Dacă el se apropie de Mine cu lungimea unei palme, Eu mă apropii de el cu lungimea unui brat. Dacă el vine spre mine mergand, Eu mă îndrept spre el alergând.” Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa).

Credința în Dumnezeu din punctul de vedere al islamului, presupune de asemenea ca acceptăm faptul că nimeni și nimic nu deține nicio parte din puterea și abilitatea de a crea lui Dumnezeu, și că numele și atributele Sale Îi aparțin doar Lui. Actele de adorare sunt în totalitate dedicate și îndreptate numai către El Toată lauda i se cuvine numai Lui și doar pe El îl chemăm când avem nevoie de ajutor.

„Laudă lui Allah, al lumilor stăpânitor. Cel milostiv, Îndurător. În Ziua de Apoi Stăpânul Cârmuitor. Numai pe Tine te adorăm. Numai la Tine cerem ajutor. Pe drumul drept Tu fii-ne Călăuzitor, către drumul celor cu care fost-ai tu dăruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rătăciților.” [Nobilul Coran 1:2-7]

Atât numele cât și atributele lui Allah, Dumnezeu, nu sunt atinse de nicio urmă de imperfecțiune. El nu are vreun fiu sau vreo fiica, și de asemenea nu are nicio mamă sau niciun tată. El nu a fost niciodată născut și El nu va muri niciodată. El este unic, și nu poate fi asemănat cu niciuna din creațiile Sale și nu poate fi cuprins de imaginația noastră. El depășește barierele timpului și ale cunoașterii și este perfecțiunea absoluta.

„Spune: «El este Allah, cel Unic. Allah este Stăpânul. El nu zămislește și nu este născut.. Și El nu are pe nimeni egal.»” [Nobilul Coran, 112:1-4]

Un semn al iubirii

Iubirea se manifestă prin acțiunile noastre. Să spui că-L iubești pe Dumnezeu nu este de ajuns, acestă iubire se reflectă în comportamentul nostru și în dezvoltarea fiecăruia dintre noi.

Cea mai puternică formă de manifestare a iubirii pentru Dumnezeu constă în a-L adora numai pe El. Există trei motive datorită cărora fiecare fiinta umana ar trebui să se simtă obligată să-L iubească pe Creatorul său din adâncul inimii, și a sufletului și cu toata puterea și rațiunea sa

Natura lui Dumnezeu

Dumnezeu, prin definiție, este singurul demn de a fi adorat, iar acest aspect reprezintă esența existenței Sale. Adesea laudăm numeroase persoane, datorită calitatilor lor excepționale, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne influențează viața în mod deosebit. Acesta poate fi cazul unor sportivi, artiști sau oameni de știință pe care îi apreciem și admirăm. Dar gândiți-vă că, spre deosebire de oameni, atributele și numele lui Dumnezeu sunt perfecte. Ca urmare, El este Cel demn de toată lauda și slava. Atunci când suntem conștienți de perfecțiunea atributelor Sale, îl slăvim numai pe El, iar atentia noastra ar trebui să fie acaparată de măreția Sa.

Pentru a înțelege măreția naturii lui Dumnezeu, nu trebuie decât să observăm natura din jurul nostru. Să ne uităm la toate vietatile de pe pământ, din ape sau din văzduh, nenumărate, toate au fost create de El. Tot ce se află în acest vast Univers reprezintă doar o mică parte din creația Sa!

„Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apa și că Noi am făcut apoi să iasă la iveala roduri cu felurite culori și că în munți sunt dâre albe și roșii, cu felurite culori, și stânci foarte negre? Tot astfel sunt și printre oameni și viețuitoare și vite cu felurite culori. Singurii ce sa tem de Allah sunt învățații dintre robii Săi. Dar Allah este puternic și iertător.” [Nobilul Coran, 35:27-28]

Un aspect care trebuie reținut în ceea ce privește adorarea lui Dumnezeu este acela că acesta este dreptul Său, indiferent de gradul de bunăstare în care trăim. Adorarea lui Dumnezeu nu se poate compara cu orice relație de afaceri, în care, în schimbul binecuvantarilor primite de la El, noi Îl slăvim. La altceva se referă aceasta relatie. Dumnezeu este adorat pentru ceea ce reprezinta El, și nu pentru modul il care El consideră să împartă binefacerile Sale.

„Allah! Nu este divinitate afara de El, Cel Viu, Veșnicul!” [Nobilul Coran, 2:255]

Binefacerile lui Dumnezeu

Atunci când încercăm să reflectăm cu adevărat asupra acestui aspect, ne dăm seama că nu putem să fim îndeajuns de recunoscatori pentru binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a revarsat asupra noastra. Într-adevăr, multitudinea de fațete din care e alcătuită viața noastră, tot ceea ce avem si toate lucrurile dragii inimii noastre sunt de la El. Faptul că respirăm, sau că avem ființe dragi în jurul nostru pe care El le-a creat în viețile noastre, sunt de la El. Haideți să ne gândim puțin la una din aceste binecuvântări: inima umană.

În decursul unei zile, inima noastră bate de aproximativ 100.000 de ori. Și cât de importantă pentru noi este fiecare bătaie a inimii noastre! Am fi gata să oferim un munte de aur pentru ca inima noastră să funcționeze perfect și să continuăm să trăim, mai ales atunci când ne este pusă în pericol sănătatea. Cu siguranță că ar trebui să fim recunoscatori pentru fiecare bătaie de inimă, care ne menține în viață. Orice alt lucru în plus față de fiecare bătaie a inimii reprezintă un bonus, din această perspectivă. Așadar, gândește-te numai cât de multă recunoștință ar trebui să nutrim pentru toate celelalte binecuvântări pe care Dumnezeu ni le-a oferit.

„Allah v-a scos pe voi din pântecele mamelor voastre, fără ca voi sa aveți știre de ceva și v-a dat vouă auzul și văzul și inimile, pentru ca voi sa fiți mulțumitori.” [Nobilul Coran,16:78]

Condiția noastră

Dumnezeu a creat tot ce ne înconjoară. El menține în echilibru întregul univers și ne asigura cele necesare existenței. Acest fapt apare de nenumărate ori în Coran, stârnind în inima cititorului un sentiment de venerație.

„O, oameni! Voi sunteți săraci [și aveți nevoie] de Allah iar Allah este Cel Deajuns pentru Sine [și] Cel Vrednic de Laudă.” [Nobilul Coran, 35:15]

Având în vedere că am fost creați de Dumnezeu, existența noastră depinde de El în mod exclusiv. Nu putem să ne considerăm independenți, chiar dacă unii oameni au astfel de iluzii. Indiferent dacă trăim o viată indestulatoare si plina de lux, fie ca traim in sărăcie și greutăți, cu toții suntem dependenți de Dumnezeu. Nimic în acest Univers nu este posibil fără voința Sa și tot ce se petrece, se petrece cu îngăduința Lui.

Pană și reușitele noastre în afaceri, tot ceea ce obținem în viața noastră de zi cu zi I se datorează lui Dumnezeu. El este Creatorul mijloacelor prin care noi putem obține succesul, iar dacă El nu dorește, nu vom reuși să-l obținem.

Înțelegerea în toata profunzimea ei a dependenței noastre absolute de Dumnezeu, ar trebui să stârnească în inima noastră un imens sentiment de recunoștință și umilință . Acest sentiment de smerenie și recunoștință în fața Creatorului nostru reprezintă un act de adorare și supunere adevărată în fiecare moment al vieții noastre.

„O, oameni! Aduceți-vă aminte de îndurarea lui Allah asupra voastră! Oare mai este un alt creator în afară de Allah care să vă dăruiască cu cele de trebuință pe voi din cer și de pe pământ ? Nu există altă divinitate afară de El! Cum puteți fi voi abatuti?” [Nobilul Coran, 35:3]

Întâlnirea cu Cel pe care îl iubim

Iubirea de Dumnezeu reprezintă piatra de temelie a islamului. Ea reprezintă factorul determinant al întregului comportament al unui musulman.

Într-adevăr iubirea de Dumnezeu nu va putea fi niciodată explicată sau motivată unei persoane, căci pentru a o putea înțelege, ea trebuie trăită. În fond, originea iubirii este în inimă și nu în mintea omenească. Dacă e să reflectăm puțin, viața e prea scurta si prețioasă pentru a fi risipită pentru orice altceva în afară de a obține iubirea lui Dumnezeu. Pentru că, la finalul ei, fie Îl vom intalni pe Creatorul nostru într-un mod în care El ne va iubi, pentru ca l-am slujit cu credință, fie Îl vom întâlni într-o maniera care ne va fi neplăcută, căci am fost necredincioși și nu am urmat calea Sa.

„Cel care tânjește să-L întâlnească pe Dumnezeu, Dumnezeu tanjeste să-l întâlnească, iar cel care urăște întâlnirea cu Dumnezeu, Dumnezeu urăște să-l întâlnească.” – Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

Haideti să lăsăm modestia să coboare in inima noastra si să căutăm cu sinceritate călăuzirea lui Dumnezeu. Numai în acest mod vom găsi calea către iubirea lui Dumnezeu și către adevărata reușită. Dumnezeu însuși afirmă că El este Cel mai Milostiv iar aceia dintre noi care cred în El, Il slujesc și își umplu viața cu fapte bune, El îi va binecuvânta cu Iubirea Sa.

„Acelora care cred și săvârșesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire.” [Nobilul Coran, 19:96]

Doar aceia care urmează cu adevărat călăuzirea lui Dumnezeu sunt vrednici de iubirea Sa. Este o afirmație logică. Dumnezeu nu iubește pe cineva datorită bogăției sale, a frumuseții sau originii sale nobile, a puterii, a elocvenței, a inteligenței, a rasei sau a sexului său. Dimpotrivă, El îi iubește pe cei cu frica lui Dumnezeu

„Spune: [O, Profetule]: «Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă și Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, Îndurător!»” [Nobilul Coran, 3:31]

Dumnezeu ne-a arătat modul în care putem beneficia de iubirea Sa și anume prin a urma cele propovăduite de trimișii și mesagerii Săi pe care i-a trimis omenirii de-a lungul tuturor generatiilor. Mesajul fiecăruia dintre ei a fost acela de a crede într-un singur Dumnezeu și de a-L adora doar pe El.

Acesta a fost mesajul Său, începând cu Adam, și continuând cu toți ceilalți, printre care cei mai cunoscuți sunt Noe, Avram , Moise, Iisus și terminand cu ultimul Său mesager, Muhammad (pacea asupra lor). Ei ne-au învățat ce înseamnă iubirea de Dumnezeu.

Musulmanii îl iubesc pe Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), deoarece el ne-a învățat cum să păstrăm vie relația noastră cu Dumnezeu. Mesajul său a fost unul simplu: iubeste-L pe Dumnezeu mai mult decât pe orice altceva, adoră-L numai pe El, urmează poruncile Sale și fii dintre cei ce fac bine. Deci, dacă vrei să-L întâlnești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți organizezi prioritățile în așa fel încât în inima ta sa nu fie nimeni mai important decat El. Întrebat fiind de un bărbat despre Ziua Judecății, Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), a răspuns că aceasta este ziua în care Dumnezeu va hotărî cine va merge în Paradis și cine va merge în Iad, în funcție de faptele sale.

Omul respectiv a întrebat: „Când va veni Ceasul?”
Profetul a răspuns: „Ce ai pregatit pentru el?”
Omul a spus: „Nimic decat iubirea mea pentru Dumnezeu și pentru trimisul Său”.
Atunci Profetul a răspuns: „Vei fi împreună cu cei pe care-i iubești.”

De ce sa nu-i ceri călăuzirea lui Dumnezeu? Cu siguranță că Dumnezeu îl călăuzește pe cel sincer, care-și dorește sa se întoarcă către El.